Punguta de doi bani...a PSD-ului

Am venit acasa. Acasa la Ploiesti dupa ceva vreme. Aflata pe trotuarul din fata blocului ma gandeam cum coltul meu de cartier natal a ajuns sa fie invelit de afise electorale. Nu tu o reclama la mezeluri, la un biscuite, un detergent sau chiar o cafea cu aroma de Craciun, caci vorba aceea, bate la usa. Nuuuu, nici vorba, doar trei capete si toate razlete.

Ei, dar pana a parcat mama masina m-am vindecat de ganduri electorale si incepusem sa ma bucur de a fi din nou acasa, ba chiar crosetam imagini pentru vacanta de iarna si uite asa eram cu gandul dus departe, priponita langa masina, cu usa deschisa, incheindu-mi nasturii de la haina. Cand, gandurile imi sunt tulburate de un tanar ca de pe garla cules, care imi pune o punga in mana si imi zice: "Saru'mana! Un dar de la PSD!" A spus-o repede, in soapta, cu buzele intredeschise si capul plecat. Mi-a trantit punga in brate cu repeziciune, nu care cumva sa se intoarca cu ea la sediu. A disparut. Abia la doua minute dupa ce a plecat ca un actor grabit mi-am dat seama ca a zis PSD, crezand pana atunci ca imi face pomana (din proprie initiativa, zic). Ma si gandeam...o fi maine ziua mortilor. Sau ca sunt trasa la fata, ce-i drept stresul a fost destul de mare in ultima vreme. Ori ca mi s-a rupt haina in cot si parea ca am nevoie.

Pai se poate!? La 10 minute dupa il vad pe Geoana la televizor criticand coruptia si pe Basescu care nu a anihilat-o. Ce-i drept, punga sta dovada ca nu a prea anihilat-o, dar uite, dom'le, unde era lupul moralist... Si ce credeti ca era in punga? In punga alba, simpla, banala si sifonata. O jumatate de cozonac si o punga de faina... Imi este si rusine sa scriu. Pai cum vine asta faina si cozonac (jumatate de!)!? Unde ne sunt laptele si mierea, merele de aur si closca cu puii de aur..?

Ce mi-e ca vorbesc la telefon, ce mi-e ca zbor cu avionul

...si daca eram dragon mi-ar fi placut sa fiu delfin.
Intrebarea ramane: cine a fost primul, Orange sau Easy Jet?

It was Straight on my first date

Posed o minunata memorie olfactiva. Cel mai viu miros din mintea mea este cel al pelerinei de ploaie pe care o purtam la gradinita. Suferea de un portocaliu inchis (sau poate bej) si purta buline mici, mici rosii. Insa mirosul acela de plastic dintr-o mie imi facea toamna mult mai usor de suportat.
Apoi, este mirosul mamei care folosea un anume spray. Suspectez ca era vorba de un Malizia cu fluturi pe el - poate de acolo si pasiunea mea pentru ei. Si acum trec pe strada, iar unele unde de parfum reusesc sa ma pacaleasca pentru o secunda, facandu-ma sa cred ca mai pot gasi inca acel miros. Ma tin in loc si ma transporta in timp.
Mirosul prosopului portocaliu imi aduce aminte de vacantele la Neptun. Pe acesta inca il mai am.
Mai era o tanti al carei nume l-am uitat. Statea in drumul dinspre rafinarie si bunica ma ducea la ea in vizita. Nu-mi placea, era oribil. Ea era singura si vorbea gros. Ne servea cu dulceata, iar in casa avea un miros indescriptibil, unic. Doamna era fumatoare, iar casa ii mirosea de parca ar fi fumat un soi de smochine. Cred ca era tanti Didi...
Mirosul rechizitelor din clasa intai... Penarul negru, din plastic, cu Mickey creionat cu rosu. Guma de sters cu fructe pe una din fete. Ghiozdanul bleumarin, cam baietesc pentru pretentiile mele si mai ales, oh Doamne, mai ales trusa rosie de igiena cu sapunelul de la bunica.
Amintirile, bune sau rele, ne ajuta sa tinem prezentul pe picioare. Cele bune ne fac sa zambim. Cele rele ne trag de urechi atunci cand nu este cazul sa repetam greseli. Asa ca eu intotdeauna pastrez macar un colt de amintire - nu uita de unde ai plecat, nu? Acolo unde nu este un colt de servetel, un urs de plus sau un penar de plastic, pentru mine exista mereu memoria olfactiva. Parfumurile barbatesti imi aduc aminte de jocuri adolescentine si de ei.
It was Straight on my first date. De fiecare data cand simt acest parfum imi aduc aminte de acea seara, de ninsoarea parca regizata, de pantalonii pe care ii purtam si de melodia de la cafenea - prima din oras, de altfel.
Fahrenheit este marele parfum al celor mai importanti barbati din viata mea - nu va ganditi departe, sunt chiar tatal si fratele meu. Cand l-au descoperit, nu mai era alt miros in casa. Stiam ca e dimineata atunci cand amortita inca de somn incepeam sa simt usor, usor undele de Fahrenheit cu care tata umplea casa.
Mai este unul care nu stiu cum se numeste si cred ca nu intamplator. Dar cand il mai simt la cate un trecator imi amintesc de primul parfum pe care l-am gasit cu adevarat atragator. Pacat ca baiatul a fost mai putin important...
Aqua di Gio. Este peste tot. S-a intamplat sa apara atunci cand am iubit pe timp de liceu. Buna treaba cu parfumurile astea...nu te lasa sa uiti de marile iubiri.
Si uneori, de dragul unui timp frumos, imi pun incheietura pe o anumita pagina din catalogul Avon. Acele vremuri au o cu totul alta mireasma acum. Dar cui ii strica din cand in cand o calatorie in trecut cu parfum?

Just for the hell of it

Viata este evident mult mai simpla decat inutil noi oamenii (nici macar nu ne obosim sa) o complicam.
Suntem singuri, nu ne place. Suntem impreuna cu, (de la un moment dat) nu ne (mai) place. Singuratatea pare o oaza de rai atunci cand ne apasa responsabilitatile lui "impreuna". Singuratatea pare o oaza de rai chiar si cand nu exista un "impreuna".
Sa fim impreuna pare poveste de basm cand ne plictisim de a fi singuri.
Ei, daca nu suntem noi oamenii o specie draguta...
Dar, cu tot rasfatul nostru de a ne rasuci intre "singur" si "impreuna", ne vom intoarce negresit catre acelasi punct. In cele din urma, formam o specie impreuna, iar nu separat. So, for the hell of it:

Frustrat sa fii, oameni de care sa te iei sa ai

Rautatea este doar o alta forma a prostiei...la fel ca si nesimtirea.


Ma gandeam sa va povestesc astazi amintiri din zilele de vara ale minunatei mele copilarii. Dar trebuie sa imi scot subiectul frustrarilor din sistem si sa las frumusetile pentru sfarsitul saptamanii. Caci doar de asta s-a inventat sfarsitul saptamanii, nu-i asa?

Sunt doar niste sfaturi simple. Nu va mai suparati intre 9.00 si 18.00. Puteti sa fiti nemultumiti si sa aveti argumente obiective pentru nemultumirile voastre. Dar nu va mai suparati. Lucrati cu colegi si parteneri. Lasati supararile si/sau dragostea pentru prieteni. Lor ce le mai oferiti dupa ora 18.00?

Nu mai tipati, nu va mai agitati pe scaune si nu mai aruncati cu cuvinte de spus doar in familie. Lucrati cu colegi si parteneri (daca sotul sau matusa se afla in biroul de langa, la birou tot colegi sunt...). Ii puteti "bate" cu argumente tari, dar nu cu vorbe grele si atitudini ieftine. Nu va mai luati de colegi sau parteneri fara argumente. Iar pentru frustrari faceti multa miscare si invatati sa acceptati ce este de acceptat si zambiti.

Si mai ales, daca lucrati in comunicare, comunicati, nu faceti zgomot!